marți, octombrie 23

fara scapare


deschid ochii si ma trezesc pe-o piatra, langa un copac. ploua si e umed. linistea imi sparge timpanele. frigul nu-l simt. ma uit imprejur si vad atat: un sicriu. ma apropi de el shi acolo observ ca zac eu.am murit. incerc sa ma ating dar nu pot. incerc sa ating cadavrul dar trec prin el. sunt doar un suflet ruginit; ruginit de lacrimile pe care le-am varsat knd traiam. ma asez in genunchi si plang. imi plang de mila ca am murit din iubire, mi-am varsat viatza in ea.
nu vine nimeni sa-mi planga la capatai. oare nu simte nimeni c-am murit?
as vrea sa vad lumina din cer sau gaura din pamant, sa stiu daca am de ales dar nu vad nimic. incerc sa ma indepartez dar ceva ma tine. sunt captiv, destinul m-a legat de trup. trebuie sa imi invatz lectzia. sa vad ce mi-am facut singur, cum m-am distrus si ce patesc. sunt constient de pacatul pe care l-am facut. m-am sinucis si sunt legat de propriul trup. trebuie sa-mi veghez somnul de veci, sa ma sting si eu in timp asa cum s-a stins amintirea mea din mintile celor ce le spuneam "dragi mie". imi bantui propria persoana, imi bantui propria minte si sunt bantuit de blestemul iubirii ce a fost o viatza din clipa mea si o clipa din viatza ei.o strig dar nu m-aude, o plang dar nu ma simte, credeam in legatura inimilor, mi-am facut sperante desharte, m-am hranit cu vise si idei, m-am daruit complet.am fost atat de aproape dar totusi atat de departe.nu m-a simtit.un gandac in viata ei.sunt setat pe imaginea ei, o iubesc. blestemul iubirii. iubesti si venerezi, plangi si clachezi.
stau singur in ploaie, trupul meu e in bataia vantului, ma intind pe pamantul ud, ud de lacrimi si sange, cerul plange, peste mine, inchid ochii. ma trezesc si imi dau seama ca am fost iertat.sunt in rai.

Un comentariu:

M spunea...

un post trist si totusi cu un final fericit...se simte ft mult incarcatura textului,se vede k ai scris cu sufletul si nu cu mana....ce pot sa zic..de'a dreptul genial...imi place..chiar prea mult