duminică, ianuarie 13

A lost love...

Lacrimi, vorbe, durere, sentimente...dragoste...ce cuvinte sunt astea?ce puii mei se intampla cu mine? cu tine? cu tot? de ce am lasat k un nemernic sa se intample asta? de ce nu te-am ascultat knd a trebuit... simt k s-a terminat...s-a terminat pentru ca am gresit de atatea ori...am promis de fiecare data k n-o sa mai gresesc, am crezut prea mult in mine shi nu ti-am dat tie atentie.acum plang

"Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta."

o poezie pe care toti o stim ... dar putini ii dau atentie, iar eu m-am numarat printre cei multzi care NU au bagat-o in seama...tu ai fost gandacelul...

"A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!"

Degeaba, absolut degeaba...n-are rost ...in putin timp o sa aflu cruntul adevar shi eu ... am greshit shi nu mai pot repara nimic...chiar dak asta simt ... ink am o sperantza in suflet ... e absurd, stiu ... imi merit absolut orice lacrima o vars...orice suspin imi rasufla sufletul e bine meritat ... e o ofranda a ceea ce a fost o data iubire...o iubire pe care niciodata nu am apreciat-o ...am picat intr-o beznda completa ... sangele-mi curge prin rana inimii ... m-am omorat singur ... mi-am distrus iubirea ...am manjit-o .... e greu ...

"don't kill this thing we got called love"

mi-a zis ea printr-o melodie...prea tarziu, sufletzel ... am facut-o deja ... involuntar ... am facut-o shi mi-e greu ... dar recunosc ... am greshit. Nu am vrut .. dar am facut-o...imi pare nespus de rau.

" -De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?"

m-am incapatzanat shi nu am auzit ... totul s-a intamplat repede ... lacrimile-mi curg pe obraz acum ... gresheala mi-a fost mare, rana a fost adanca .. chiar daca as mai vrea n-as mai putea sa fac nimic ... decat sa dau timpul inapoi si sa am ocazia sa stau cu ea...s-o las pe ea sa ma tina in pumnul ei ...merit asta...zac pe jos si plang ... pana acum nu mi-am dat seama de nimic....

" Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!"

ironic nu? ... se potriveste perfect...viata s-a jucat cu mine iar eu m-am jucat ea ...

"Sit still, and close your eyes"

Asta am sa si fac... astept sentintza ... pana atunci iubirea ramane in inima, pozele raman pe raft si inelul pe deget ...

luni, decembrie 3

o zi perfecta


7:01 AM.suna telefonu: buna dimineata. s-a trezit piciu meu? zambesc ma intind shi raspund: daaaa...shi ce bine s-a trezit...imi spune k ma iubeste, ii soptesc acelashi lucru si inchidem...cum un zambet larg pe fatza ma ridic din pat si ma asez la calculator. imi fac o cafea shi ma intind iar lenesh...ma gandesc k am teme shi ma apuc de cartzi ...dar nu am intentzia sa le deschid ...imi fac siesta 10 minute dar suna interfonul ... zgribulit ma duc la usha shi deschid...ciocane..deschid usa si fara sa constientizez cine e sare in bratele mele ma pupa shi ma strange in brate...plina de joaca shi de copilarie rade shi fuge la mine in camera.cand ajung acolo ea e deja in pat cu patura pe ea...ma bag shi eu acoperit o strang in bratze shi adormim...ne trezim imbratzishatzi dupa cateva ore...mai stam putzin impreuna si ne dam seama k trebuie sa plecam...dupa ce o duc aksa plec spre scoala cu o dorintza mai mare decat de obicei...o baba ma calca in autobuz dar zambecsc in continuare si trec cu vederea...aglomeratzie in metrou dar nu injur pe nimeni... ascult muzica shi zambesc...ies din metrou si cineva da peste mine grabit sa intre in metrou...merg mai departe...
realizez ca e o zi perfecta si de ce?pentru ca am inceput ziua langa ingerashul meu mic shi iubit :X:X:X

duminică, noiembrie 4

"Pana cand moartea ne va despartzi"


stau cu coatele pe tastatura shi inghit in sec...o lacrima mi se scurge iar shi iar pe obraz, incep sa ma-nfior knd vad ca-mi cade paru...ies pe strada si ma plimb.la primul coltz de drum o babutza cu picioarele arse cersheshte; n-are bani de medicamente, sta in ploaie, intr-o balta, pe o bordura cu mana ridata shi muncita ridicata in ger cu 1 ban pe buricele degetelor; spera sa-i duca moshneagului de acasa o paine sa-i duca. e paralizat acasa, n-au curent. apa calda nici atat. un miros de vechi le imbie casa. langa pat o oala mare e pusa pe jos si din tavan pica in ea stropi de apa. au parchet, covoare, mobila veche frumoasa dar batuta de vreme... pe aragaz o olitza cu capac in care sta apa cu suc de roshii shi paine inmuiata in ea. pe jos un gandac mishca inca picioarele cu burta in sus, mort shi el de foame...doua ghivece zac cu pamant uscat in ele, shi fara niciun fir de viatza in ele. in dulap hainele sunt mancate de molii, pantofii zac cu mucegai pe ei intr-un coltzishor.
erau candva tineri, in floarea varstei...erau clasa a 12-a amandoi... s-au cunoscut in parc...ea citea..el se plimba ... a vazut-o pe banca shi s-a ashezat langa ea ... speriata, uimita s-a indepartat, dar el a urmat-o ...i-a zambit shi i-a intins mana
"George", ea, retrasa, cu un suras gingash
"Georgiana" shi au ras...
a fost inceputul unei frumoase poveshti de dragoste...
ai lui erau instaritzi,
ea provenea dintr-o familie saraca...
se duceau intr-un parc intr-un locshor retras, o casutza abandonata shi se prefaceau ca au casutza lor,
vroiau sa se casatoreasca dar ai lui erau impotriva
"nu il las pe singurul meu baiat sa se insoare cu o ushuratica care o sa ii strice viatza" spuse suparata mama lui
in casutza lor el hotarat
"vom fugi impreuna"
ea uimita dar si fericita il strange in bratze, il saruta shi ii zice
"hai cat mai repede, shi sa traim fericitzi impreuna pana cand moartea ne va despartzi"
cum au terminat liceul au fugit impreuna in bucuresti
el s-a dus la academia militara, iar ea a urmat scoala de asistente medicale.
au absolvit amandoi, si dupa ceva timp el a devenit general in rezerva, iar ea asistenta la un spital.
intr-o duminica, pe cand erau fericitzi, in sfarsit la casa lor el primeste un telefon si e chemat de urgentza la ministerul de interne...a sarutat-o shi i-a spus nu dureaza mult.ea, vrand sa-i faca o surpriza, pune mancare pe foc si se aseaza la vechea ei pasiune, cititul.
cand el ajunge acasa vede harmalaie in fatza blocului, masini de pompieri, salvare, politzie.
o vecina il vede si se duce la el
"casa ta a luat foc"
speriat ii da pe totzi din fatza lui shi fuge pe scari la el inaintea pompierilor, sparge usha shi intra ... totul in flacari, absolut tot ce cladisera impreuna ardea intr-o clipa, printre flacari, cu palaria la gura intra in casa sa o caute pe georgiana... era prabushitza pe jos cu ceva in flacari pe picioarele ei. el da la o parte acea scandura in flacari deoparte si se duce la capul ei ..
ea ridica ochii shi ii zice cu ochii in lacrimi:
"fugi! te iubesc!"
el fara sa se gandeasca a luat-o shi a ieshit din casa.
a fugit cu ea in bratze pana la salvare fara sa se opreasca.
a lasat-o acolo shi s-a intors acasa sa mai salveze cate ceva.
a intrat in casa dar cand sa faca un pas un cutremur a inceput.
pe hol, dulapul a cazut pe el lasandu-l inconshtient sub greutatea sa.
deschide ochii si vede totul alb in jurul lui. se uita in stanga iar ea era langa patul lui, in alt pat, cu picioarele bandajate. cu ochii inlacrimatzi il cearta
"tzi-am spus sa te salvezi" shi ii intinde mana.
incearca shi el sa faca acelashi lucru dar nu poate.incearca sa se ridice, dar nici asta nu poate ...nu se poate misca.. ea speriata nu stie ce s-a intamplat ... si striga dupa medic... doctorul vine si ii spune
"imi para rau ca nu am avut cum sa va spun mai devreme, dar erati amandoi inconstienti; george, esti paralizat de la gat in jos"
ea a pufnit in plans iar el a inceput intors capul in cealalata parte shi a tacut.
au fost pensionatzi amandoi pe caz de boala, dar nu s-au mai putut ajuta de nimic...stateau intr-un azil tristi, dezamagitzi de destinul lor si mai tot timpul plangeau.ea nu-l scapa de sub priviri.. el era slab de inima acum, sensibil, bolnav.
dupa revolutzie, un filantrop cu inima le-a dat un apartament unde sa stea, pentru ca nu avea ce face cu el, le-a adus putzin timp sperantza si fericire, dar venitul mic, varsta inaintata care cerea ingrijire shi medicamentele scumpe si viatza scumpa i-a adus iar la foamete si saracie...
el statea in pat, paralizat, iar ea, neputand sa munceasca cershea... intr-o zi cand ploua, si nu mai aveau niciun ban din pensie si erau infometatzi babutza a zis k iese sa ia o paine..mancau apa cu suc de roshii shi paine inmuiata in ea...
"sa te intorci repede, nu-mi place singur"
"promit"spuse ea cu lacrimi in ochi, puse o olitza in dreptu gaurii din tavan pe unde picura si pleca...
prin ploaie a mers pana la coltzul strazii, cu greu, chinuita de picioarele arse, care nu o mai ajutau ca in tineretze, se asheza intr-un coltz de borduram intr-o balta cu mana ridata si muncita intinsa in ploaie,shi se asheza umila cu capul plecat.dupa o ora in frig, un tanar care trecuse si mai devreme ii aduse mancare de pomana, o geaca mai groasa, putzin veche si ii dadu totzi banii pe care ii avu in portofel.
ea s-a uitat cu lacrimi in ochi la el shi i-a multzumit din toata inima.
se ridica shi fugi acasa sa-i dea shi moshului putzina mancare calda.
cand intra in casa o liniste care o inspaimanta ii invada urechile..
"george?"
dar nimic... se duse la patul lui shi ii puse mana inghetzata pe fatza, dar nu se intampla nimic...
speriata shi cu ochii inlacrimatzi se duce la dulap, ia doua lumanari le aprinde la capatai si se aseaza langa el.
era frig, foarte frig...incepu sa ninga...
in noaptea in care mos craciun aducea daruri, lor le aduse ceva pe cat de tragic, dramatic si trist pe atat de frumos. le-a adus dragostea vesnica ce-i trecuse in nefiintza pe amandoi in aceeasi seara nelasand moartea sa-i desparta.